Vremurile acestea sunt ale poveștilor purtate prin viu grai, iar mai puțin ale cărților. Prin fața ochilor mici se derulează curând imagini fantastice, care îi poartă pe nesimțite în mrejele somnului adânc, neabătut, așa cum vine din încrederea copiilor în așezarea limpede și sigură a lumii, atunci când sunt feriți de știința greutăților ce-o apasă în lung și-n lat. Apa Vie este o carte care m-a dus înapoi în timp, în copilăria trăită la țară, când viața era mai grea…
Prietenii mei de la Herg Benet mi-au făcut cunoștință cu Negustorul de pipe al lui Paul Gabor, ce m-a purtat agale prin lumea lui, pe străduțe lăturalnice, aproape de tumultul vieții așa cum e ea. Am citit-o noaptea, lângă un ceai, și am umplut pagini de gânduri ce mi-au rămas dragi. Autorul închină ode femeii, omului de rând, tipicarului plictisit de dimineți umede; ode sufletelor rătăcitoare și rătăcite deopotrivă, fără rânduri disciminante, fără repetările clișeice ale lumii actuale. Dacă îți dorești…
Am cunoscut-o pe Sophie într-o seară mohorâtă de septembrie. Veselă, curioasă și extrem de talentată, ea este imaginea oricărei fetițe normale; numai că Sophie este mult mai mult decât atât—Sophie este un robot, unul care gândește și, cel mai important, simte. Ea este Sophie, robotul cu suflet, și vă așteaptă cu mic cu mare să o descoperiți. RECENZIE SOPHIE, ROBOTUL CU SUFLET Născută din dorința unui om viclean de a face rău, roboțica noastră află destul de curând că lumea…
Dacă asta îi tot ce am avut, atuncea am avut lumea. Sinuciderea Ielelor a fost pentru mine o experiență multisenzorială, revigorantă, savurată într-o perioadă în care aveam nevoie să mai cred în povești. Scrierile Anei Mănescu eu ceva ireal, ceva care te atrage negreșit, dar de care îți este și puțin teamă; teamă de tine, pentru că Ana scrie cu sufletul, nu cu penița, iar o poveste astfel scrisă nu poate decât să trezească rezonanțe nebănuite în cele mai ascunse cotloane…