UN JE NE SAIS QUOI

Lună

luna

Nu mi se-aprinde luna în pridvor,
Și nu-nțeleg de unde-atâtea stele;
Să fie, oare, pentru că mi-e dor?
Să fie, oare, vreun blestem de iele?

Nu mă-ntreba la scaldă de-am mai fost
Sau dacă-n umbră mi-am purtat povara—
Știam din zori că n-are niciun rost
Să te aștept în tindă de cu seara.

Și parcă nicio rază nu mă trece
De-a nopții-ntunecată reverie;
Lăsatu-m-ai aici, pe prispa rece,
Cu cerul care-mi ține teorie.

Dar nici dac-ai veni ‘napoi cu luna
Și mi-ai desfășura-o la picioare,
Nu ți-aș ierta din inimă furtuna
Ce urlă-n mine tare, tot mai tare.

~Inefabil

———–

photo @Jimmy Bui

Te-ar putea interesa

Lasă un comentariu

avatar
  Urmărește discuția  
Notificări