Cuprins
To see that your life is a story while you’re in the middle of living it may be a help to living it well.
Este o perioadă propice pentru a mă reîntoarce în lumile Ursulei K. Le Guin, lumi create cu măiestrie dintr-un condei ce părea să nu-și termine niciodată cerneala, până când posesoarea sa a plecat dintre noi. Voi continua să îi iubesc scrierea și să explorez tot ceea ce a creat, căci rândurile sale mă învelesc mereu într-un cocon de basm, în magia pură a altor lumi.
Annals of the Western Shore (Cronicile Ținuturilor din Apus) este o trilogie aparte care, la fel ca Earthsea, te transportă cu totul alături de personaje, lângă care vei călători timp de sute de pagini, învățându-le mersul, felul de a fi, și ascultându-le povestea.
RECENZIE GIFTS (DARURI) – URSULA K. LE GUIN
Prima carte a seriei ne trimite în Uplands, aceste tărâmuri deșarte unde nu crește nimic, dar ale căror locuitori au daruri inimaginabile. Puterea fiecăruia vine pe linia sângelui, din tată-n fiu, din mamă-n fiică, și îi ajută să supraviețuiască într-o lume crudă.
What they feared was what they didn’t know, what they clung to was what they knew.
Abilitățile nemaipomenite de a chema animalele sau de a lăsa orice are viață fără suflare sunt fie un blestem, fie o binecuvântare—depinde de ochii celui care privește, și de posesorul darului în sine.
Doi prieteni din copilărie, însă, vor afla că nu vor să ducă mai departe istoria și obiceiurile clanului lor, fiind hotărâți să nu-și folosească puterile pentru a face rău. Orrec și Gry sunt mânați să-și aleagă propria cale, o cale deloc ușoară, ce își va găsi începutul într-o tragedie, dar care era deja predestinată lor.
Grieving, like being blind, is a strange business; you have to learn how to do it. We seek company in mourning, but after the early bursts of tears, after the praises have been spoken, and the good days remembered, and the lament cried, and the grave closed, there is no company in grief. It is a burden borne alone.
Într-o lume în care fiecare familie se baza pe bunăvoința celeilalte de a nu-și dezlănțui puterile asupra altora, binele nu are viață lungă. Frumosul, poezia, mărinimia sunt văzute cu ochi suspicioși, cei din jur așteptându-se oricând la un dezastru.
M-a emoționat tema aleasă, deoarece este nevoie de un caracter puternic pentru a refuza să folosești o putere imensă asupra celorlalți; trebuie să fii un om mare chiar dinainte de a ști că ești, pentru a face un pas în spate și a spune „nu” violenței, pentru a rupe lanțul unor tradiții crude.
RECENZIE VOICES (VOCI) – URSULA K. LE GUIN
Și cu toate că prima carte este focalizată aproape în totalitate asupra lui Orrec Caspro, a doua ne aduce în Ansul, un alt tărâm de pe țărmul de vest, de data aceasta aflat sub sclavie. Cu un alt tip de violență adusă în temă, dar cu aceeași discuție despre putere, Voices ne invită să ne punem zeci de întrebări despre sclavie, despre religie, despre cenzură, despre drepturile omului și ignoranța voită a celor puternici.
„Heathen” is merely a word for somebody who knows a different sacredness than you know.
În Ansul, cărțile sunt interzise, acele cărți ce odată făceau obiectul călătoriilor a sute de oameni învățați. Asupritorii cred cu tărie că în cărți rezidă puteri nebănuite, ce vor deschide poarta sper Infern, invitând toți demonii să cucerească lumea; prin Ansul se crede a fi intrat tot răul de pe pământ, dar nu reușesc timp de ani de zile să găsească acel loc marcat prin care se presupune că vor putea învinge forțele răului.
Între timp, Memer, o fată isteață și învățată, poartă secretul casei sale cu seriozitatea unui om bătrân. Alături de Waylord, aceasta păstrează puținele cărți rămase în casa lor ascunse de ochi străini, iar taina celor doi n-o știe niciun alt suflet.
Ceea ce nu cunoaște Memer încă este că nu toate volumele din bibliotecă sunt inofensive. Oracolul din Ansul încă există, și va grăi din nou. Cu ce urmări, oare? Ce rol va juca Memer în toată această revoluție a cuvântului scris?
I wonder if men find it easier than women do to consider people not as bodies, as lives, but as numbers, figures, toys of the mind to be pushed about a battleground of the mind. This disembodiment gives pleasure, exciting them and freeing them to act for the sake of acting, for the sake of manipulating the figures, the game pieces. Love of country, or honor, or freedom, then, may be names they give that pleasure to justify it to the gods and to the people who suffer and kill and die in the game. So those words—love, honor, freedom—are degraded from their true sense. Then people may come to hold them in contempt as meaningless, and poets must struggle to give them back their truth.
Orrec și Gry ajung în Ansul fix la timp pentru a fi un element important al poveștii, deși se află cumva de partea ambelor baricade. Oameni contra oameni, ațâțați de puteri mai mari decât ei și de orgolii ce vor să stăpânească lumea, unii ținuți departe de casă, alții închiși în propria casă fără drept de apel, vor ajunge față în față în cea mai mare confruntare a vremurilor. Va câștiga pacea, sau războiul?
RECENZIE POWERS (PUTERI) – URSULA K. LE GUIN
Writing about our life in the House of Arcamand in the City State of Etra, I fall back into it and see it as I saw it then, from inside and from below, with nothing to compare it to, and as if it were the only way things could possibly be. Children see the world that way. So do most slaves. Freedom is largely a matter of seeing that there are alternatives.
Nici nu aflăm bine deznodământul celei de-a doua cărți, că ajungem într-o altfel de lume, poate cea mai rea dintre toate. Deși părând a se scălda în ape calme și limpezi la o primă vedere, lumea lui Gav este o lume găunoasă, îmbrăcată în finețuri și aparențe.
Ce poate fi mai dezamăgitor decât o lume unde sclavii trăiesc la limita fină dintre sclav și om liber, dar nu au nimic al lor, nici măcar pe ei înșiși? Ce poate fi mai zdrobitor pentru un suflet decât să își fi pus toată încrederea în casa lui, în stăpânii lui, doar pentru ca aceasta să îi fie trădată în cel mai dureros mod?
Trezirea la realitate dintr-un vis frumos este cu mult mai cruntă decât dacă te-ai trezi dintr-un coșmar, iar Gav va afla asta într-o clipită. Viața sa la Arcamand poate părea binecuvântată pentru un sclav, având la dispoziție mâncare bună, educație, timp liber și bunăvoința tuturor; stăpânii pot purta numele „mamă” și „tată”, dar sufletul lor e alături de proprii copii, și nu cu Gav și sora sa, furați de mici din satul lor și vânduți „familiei”.
Honor can exist anywhere, love can exist anywhere, but justice can exist only among people who found their relationships upon it.
Și încă Gav nu a deschis în întregime ochii asupra a ceea ce se întâmplă în acea lume aparent neîntinată; femeile sclave nu vor avea niciodată copiii lângă ele, aceștia vor fi vânduți sau dați pentru a plăti datoriile casei; tinerele sclave vor fi mereu amantele tinerilor stăpâni fără să crâcnească, și asta doar până când aceștia își vor găsi soții iubitoare, doamne din aceeași clasă ca și ei.
Sentimentele sclavilor nu contează. Moartea sclavilor nu contează într-atât încât să fie pedepsit un potențial criminal din clasa superioară. Lucrurile urâte sunt băgate sub preș, iar cei de teapa lui Gav sunt nevoiți să îndure.
“What a comfort the past is,” Mimen said, “when the future offers none.”
Însă tragedia iminentă se abate pe capul lui, și Soarta decide să-i schimbe drumul. Ajuns în locuri unde nu credea să ajungă vreodată, Gav află că există cu adevărat libertate, o libertate a sufletului și a minții, nu doar a trupului—cea mai scumpă libertate pe care o poți afla.
Calea sa prin lume este anevoioasă, dar totul se petrece exact așa cum trebuie pentru a-l aduce acolo unde e nevoie de el, pentru a reîntregi un cerc început în prima carte.
I could forget everything I’d lost, because I’d never had it.
Personajele atât de complex creionate ale lui Le Guin mă bântuie săptămâni întregi după ce le-am părăsit între pagini. Și iubesc asta la un autor.
Îți mulțumesc, scumpă Ursula, pentru încă o călătorie minunată în lumea ta de poveste, și în mine.
