UN JE NE SAIS QUOI

dumneZEIESC

DUMNEZEIESC

În astă lume sufocată
De cerșetori și zei mărunți,
De mână m-aș lăsa purtată
Departe, colo sus, în munți.

M-aș arunca în râu de verde,
Rază de soare m-aș numi,
Și-aș ține ușa la perete
Fie de-i noapte sau de-i zi.

Iar tu mi-ai fi mereu aproape,
În vârf de munte, sub stejari
Și mi-ai fi zeu sub cer și-n ape,
Și-n cânturi de sticleți hoinari.

~Inefabil

Te-ar putea interesa

Lasă un comentariu

avatar
  Urmărește discuția  
Notificări