Mă înconjoară toamna ta, și caut
Să te adun din mine și din ploi,
Să te ademenesc cântând lasciv din flaut
Indescriptibilele note despre noi.
Dar, vai, greșit-am serenada romanțată,
Iar partitura mi se-ncurcă-n plete;
Pe cerul ‘nalt și sumbru, fără pată
N-a mai rămas decât un stol de triluri bete.
Și este scris că n-am să te mai aflu,
O știe fiecare frunză care cade—
C-o ultimă privire de ansamblu
Mă-ndrept spre anotimpuri retrograde.
~Inefabil
