CU CARTE LA CAP

Febră în zori, Peter Gardos – Un suflet pentru amândoi

Febra-in-zori

Nu-mi place aurul, întotdeauna m-am gândit cu câte intenții străine, rele și înjositoare s-a impregnat. Dar pe inelele acestea două le voi iubi, din moment ce leagă curgerea sângelui tău de al meu.

Cum nu citesc romane ce au la bază o poveste de dragoste, m-a bucurat faptul că Febră în zori narează nașterea unei iubiri atipice, reale, aproape palpabile, cu care pot relaționa. Totul este dozat atât cât trebuie, de la dramă până la romantism, și chiar dacă prima parte este puțin leneșă, a doua m-a răscolit profund.

RECENZIE FEBRĂ ÎN ZORI

O nuvelă epistolară bazată pe scrisorile de dragoste schimbate imediat după război de părinții autorului, supraviețuitori ai Holocaustului, Febră în zori mi-a arătat că orice este posibil dacă ești dispus să lupți cu tot ce ai, să tragi cu dinții de acea fărâmă de vis și să nu lași pe nimeni să ți-o fure. Această carte mi-a întărit credința că unii oameni sunt meniți să îți intre în suflet pe uși lăturalnice, că drumurile noastre se intersectează mereu cu un scop, că fiecare dintre noi jucăm roluri importante în viețile celorlalți, chiar dacă unele coicniri par a fi insignifiante.

Mi l-am imaginat pe Miklos având chipul lui Adrien Brody, foarte similar cu personajul jucat de el în Pianistul, și de acolo totul a luat o turnură înduioșătoare pentru mine. Dar nici că aș fi putut să-l văd altfel! Inima mi s-a strâns la o anumită scenă, când el pășește șchiopătând spre ea, cu un geamantan ponosit într-o mână cu degete lungi de pianist, un palton de căpătat cu 2 numere mai mare atârnând pe el și un zâmbet tâmp de om ce nu mai are decât un singur lucru în viață. Un om care nu mai are nimic de pierdut, dar, poate, totul de câștigat, un om care luptă să iasă din purgatoriu, după ce a trecut prin iad, parcurgând în genunchi drumul înapoi spre lumină și normalitate. Totul la el era sub medie—greutatea, frumusețea, statura, speranța de viață—în afară de minte și suflet. Dar cu aceste singure două arme și cu o viziune de poet, Miklos și-a schimbat viața, adăungând rând pe rând zile, ani, oameni, momente nesperate existenței sale precare.

Deși Lili mi-a părut câteodată a fi mai mult un personaj de fundal, m-am înșelat; Miklos a fost stâlpul și ea temelia a ceea ce au clădit cărămidă cu cărămidă, mai întâi timid, iar apoi cu înverșunare și simțăminte netăgăduite. Sub aparența ei firavă se ascunde un spirit de fier, căci numai așa ar fi putut ieși din lagăr în viață, cu mintea încă întreagă și un pumn de speranțe în buzunar.

În ziua de astăzi, când totul se bazează pe aparențe și jumătate din ceea ce vedem și arătăm lumii este contrafăcut, o dragoste din vremuri vechi te unge pe suflet, trezindu-l din amorțeala tehnologiei și a lipsei de uman.

Recomand! Este o poveste ce o voi purta în suflet, iar pe Miklos nu îl voi uita curând, acest om cu ochi blânzi și veseli, îmbrăcat mereu în haine mult prea largi.

Și-n magazinul de jucării, frățioare, fiului tău
să nu-i cumperi soldăței; pe alba firidă
să stea cuburi de lemn, ca încă de mic
să-nvețe să construiască, în loc să ucidă!

Te-ar putea interesa

Lasă un comentariu

avatar
  Urmărește discuția  
Notificări