Distanța dintre mine și cireș – Temeri în noapte

Cu toții ne temem de întuneric—acela din noi, din jur, sau din sufletele și mințile altor persoane. Și de multe ori este aproape imposibil, dacă nu chiar exclus să putem aprinde vreo lumină care să ne ghideze și să ne alunge din temeri. Cu toate astea, de undeva, din adâncul sufletului și cu ajutorul celor pe care-i iubim cel mai mult pe lume, reușim să ne tragem puterea de a merge mai departe pe drumul vieții, mutând și munții din loc dacă este nevoie.

RECENZIE DISTANȚA DINTRE MINE ȘI CIREȘ

Distanța dintre mine și cireș este o metaforă extrem de bine aleasă pentru cât nisip i-a mai rămas în clepsidră Mafaldei, o fetiță de aproape 10 anișori, până când întunericul o va acapara complet. Ochii ei sunt încet-încet acoperiți de un norișor viclean ce fură rând pe rând chipurile celor mai dragi ființe: al mamei, al tatălui, al Estellei, și chiar al motanului Optimus Turcaret. Curând, Mafalda nu va mai putea vedea culorile, zâmbetul mamei sale sau ochii întrebători ai celui mai bun prieten, pe care și-l face pe parcursul aventurii sale.

Trebuie să fie îngrozitor să știi că vei pierde ceva atât de prețios precum vederea; să știi că nu vei mai putea face o multitudine de lucruri care par la ordinea zilei pentru ceilalți. Lista Mafaldei cu lucrurile pe care nu le va putea face niciodată parcă se scurtează pe zi ce trece, iar disperarea care o cuprinde este sfâșietoare. Cu toate acestea, are lângă ea oameni de nădejde care îi arată că orice-ar fi, cu un spirit puternic și poftă de viață nimic nu e imposibil atâta timp cât îți dorești cu adevărat să îți găsești scopul pe acest pământ.

Călătoria Mafaldei spre cireș, atât cea reală, cât și cea metaforică, ne învață să nu ne dăm bătuți niciodată, oricât de adâncă ar fi noaptea în care ne afundăm. Mereu, dar mereu există o soluție dacă suflarea vieții se află încă în tine; mereu poți lua alt drum care să se preteze mai bine nevoilor tale—important este să nu renunți.

Știți toți acei oameni care au pierdut FIZIC părți din ei, dar par a fi mai întregi decât cei ce le au pe toate? Ei bine, dacă ei reușesc această performanță, tu de ce ai avea motive să nu duci la bun sfârșit ce ți-ai propus? De ce nu ai putea să te trezești binedispus dimineața, fericit că ai posibilitatea să nu depinzi de nimeni pentru a putea trece strada sau a bea un pahar cu apă?

Cartea asta te va pune la locul tău și-ți va da două palme dacă încă nu știi încotro s-o apuci în viață, dacă te plângi constant de nimicuri, dacă ești un privilegiat care simte că vrea să trăiască „dramatic” și-ți găsești mai mereu câte un necaz închipuit. Cartea asta îți va arăta, printr-o logică simplă de copil, cum este, de fapt, viața, și ce este esențial pentru a avea un trai împlinit.

Suntem cu mult mai puternici decât credem; suntem capabili să ne ridicăm din cel mai adânc hău, cu aripi noi de foc, și să ajungem la stele; suntem tot ce avem și tot ce ne trebuie pentru a reuși. Trebuie doar să ne aducem aminte de asta din când în când.