Categoria

UN JE NE SAIS QUOI

UN JE NE SAIS QUOI

Lună

luna

Nu mi se-aprinde luna în pridvor, Și nu-nțeleg de unde-atâtea stele; Să fie, oare, pentru că mi-e dor? Să fie, oare, vreun blestem de iele? Nu mă-ntreba la scaldă de-am mai fost Sau dacă-n umbră mi-am purtat povara— Știam din zori că n-are niciun rost Să te aștept în tindă de cu seara. Și parcă nicio rază nu mă trece De-a nopții-ntunecată reverie; Lăsatu-m-ai aici, pe prispa rece, Cu cerul care-mi ține teorie. Dar nici dac-ai veni ‘napoi cu luna…

Continuare

UN JE NE SAIS QUOI

Scrisoare

Scrisoare

Bunicule din altă lume Ascultă-mi ruga din Ajun, Și-alege-mi din atâtea nume Un alt bunic senin și bun. Căci fără tine viața-i sumbră— Poveștile s-au terminat, Iar mama numai tristă umblă Din ziua-n care ai plecat. Nu-i nimeni să repare poarta, Și iarăși ninge în hambar; Bunica își acceptă soarta— Vinde hectar după hectar. Și nu e nimeni să m-asculte, Să râdem pân’ nu mai putem, Să-mi spună vrute și nevrute, Să îi arăt că nu mă tem; Să îi…

Continuare

UN JE NE SAIS QUOI

Străin

Strain

Sufletul mi-e străin— Ca un animal hăituit îmi strigă Pace să-i dau; Să-l uit în negura vremii, Unde lumina niciunor ochi Nu va cădea asupra-i, Unde linia orizontului Își păstrează veșnic nesfârșirea Și nu cunoaște nici teamă, Nici tristețe, Nici dor. ~Inefabil ———— photo @pixabay/adrianvalentino…

Continuare

UN JE NE SAIS QUOI

Noiembrie singular

noiembrie

Mi-e sufletul copac cu frunze aspre Ce mor agale-n toamna de pe urmă; Nu am nici cuiburi, nici deasupră-mi astre— Nu am nimic—doar o manta de brumă. Și mă-mpresoară liniștea pustie Aici, pe-un deal sărac de nicăierea, Și-aștept înfrigurat ce va să vie— Un ultim foșnet, iar apoi, tăcerea. Dar în coroana gândurilor goale Se înfirip-o tresărire mută Ce cântă despre noi cu-atâta jale, De vânturi vechi ce bat o tot ascultă. Să fie oare ăsta începutul? Renaște-om goi din…

Continuare