Cuprins
Mâncarea este viață—gustul mâncării mamei este unul dintre puținele lucruri ce ne rămân întipărite în minte cu mult după ce plecăm de acasă; mâncarea ne aduce laolaltă în vremuri de răstriște dar și de bucurie; în ea ne găsim de multe ori alinare atunci când totul e mult prea gri.
Kitchen Confidential. Aventuri din intimitatea restaurantelor, de Anthony Bourdain m-a purtat într-un adevărat periplu prin lumea restaurantelor americane, lasându-mă să privesc din primul rând desfășurarea de forțe din bucătărie la orele de vârf, să descopăr secretele unui bun bucătar, să iau parte la mișmașurile petrecute în spatele cortinei și să asist la prepararea unor bucate fără seamăn!
RECENZIE KITCHEN CONFIDENTIAL
Văzut drept un personaj controversat și atipic, Anthony Bourdain a fost unul dintre cei mai renumiți bucătari-șefi din lume, abordarea lui inedită asupra meniurilor și atitudinea dură aducându-i renumele mondial. Eu l-am văzut drept un suflet care s-a călit singur, care și-a luat propriile decizii și a făcut propriile greșeli, pentru ca apoi să cearnă răul de bine și să ajungă omul care a fost: un aventurier, un visător neînfricat și un mare povestitor. Vara trecută, când răsfoiam știrile privitoare la moartea lui, nu știam că ar fi fost ultimul om care să facă asta, care să își ia viața; citind prima carte semnată de el, am retrăit moartea sa prin prisma acelui Anthony regăsit printre pagini, și nu îmi venea să cred că acest om plin de ”umph” a luat această decizie, că a renunțat la viață, pe care o iubea, la oameni—pe care tind să cred că îi iubea mai puțin decât iubea mâncarea—și la toate locurile minunate în care îi plăcea să se piardă.
M-am delectat mai ales cu partea în care povestește șederea sa în Tokyo; m-am identificat cu felul în care și-a însușit tumultul orașului, tradiționalismul asiatic și viața aproape ritualică de luni până vineri a japonezilor. Am jinduit la plimbările sale prin cartiere necunoscute, la mesele luate printre străini în sushi-shopuri ascunse de ochii lumii, și m-am înclinat în fața uimirii cu care pășea în piața de pește dimineața devreme.
Mi-am dorit prieteni de ”cuțit” ca ai lui, mi-am luat notițe despre cele mai interesante trucuri culinare și m-am gândit serios cum ar fi dacă aș lua-o pe drumul bucătarilor profesioniști. Iar asta, dragii mei, înseamnă să citești o carte bine scrisă—să te arunci la picioarele personajelor, râvnind la experiențe asemănătoare; la niveluri amețitoare de adrenalină, la mâini trecute prin foc, la satisfacția unui Bouillabaisse în aroma căruia ai pus întregul ocean, la o echipă compactă ce se mișcă asemeni unui întreg, hrănind sute de persoane pe seară.
Photo credits @Travel Channel
