În lumea mea—curată distopie Cu nori de sânge pe-un deșert de fier, Ajung fugar, în plină reverie Și zăbovesc mirat sub al ei cer. Mă-ntreb mereu cum am găsit intrarea, Dacă-i aievea ori de-i doar un vis; Prin care ușă voi găsi iertarea, Și care se deschide-n pur abis? Și-alerg întruna pe poteci înguste, Pe-un drum cu dale aspre de granit, Printre clădiri ciudate și lacustre Spre-un mal de apă surd și infinit. Ce ochi mă urmăresc—nimeni nu știe, Sau…
Din când în când aleg o carte după copertă și ilustrații, iar Păpușarul din Cracovia a fost una dintre aceste alegeri—și bine am făcut îndreptându-mi atenția spre ea! Deși eu am citit volumul în engleză, acesta este tradus și la noi și a apărut la editura RAO. Recomand cu căldură Păpușarul din Cracovia, deoarece este o carte ”altfel”; viziunea asupra războiului și a conflictelor interumane în general este una diferită față de cărțile ce aparțin acestui gen și mă bucur…
Noile începuturi par imposibile uneori, iar încrederea în oameni poate dispărea într-o clipită—și nu va mai fi niciodată cum a fost. Trenul orfanilor este un exemplu al tăriei de caracter regăsită în oameni, chiar și în aceia cărora soarta le-a fost mai mult decât potrivnică o bună bucată de vreme. Mă simt cu zece ani mai în vârstă decât sunt de fapt. Știu prea multe; am văzut oamenii cu ce au ei mai rău, în momentele lor de disperare și…
Nu mi se-aprinde luna în pridvor, Și nu-nțeleg de unde-atâtea stele; Să fie, oare, pentru că mi-e dor? Să fie, oare, vreun blestem de iele? Nu mă-ntreba la scaldă de-am mai fost Sau dacă-n umbră mi-am purtat povara— Știam din zori că n-are niciun rost Să te aștept în tindă de cu seara. Și parcă nicio rază nu mă trece De-a nopții-ntunecată reverie; Lăsatu-m-ai aici, pe prispa rece, Cu cerul care-mi ține teorie. Dar nici dac-ai veni ‘napoi cu luna…