Mai jos de atât nu putea fi, deja simțea că trăiește în iad, ori sub iad este doar neantizarea. Dacă te întrebai cât de jos poate ajunge un om, citește Codul lui Zoran. Cartea Corinei Ozon îți arată fața nevăzută a oamenilor străzii, cu toate adevărurile ei, cu tot ceea ce au fost ei înainte și ce i-a adus acolo, la pragul de jos al existenței. Cartea o puteți găsi în cadrul editurii Herg Benet, cărora le mulțumesc pentru oportunitatea…
Vremurile acestea sunt ale poveștilor purtate prin viu grai, iar mai puțin ale cărților. Prin fața ochilor mici se derulează curând imagini fantastice, care îi poartă pe nesimțite în mrejele somnului adânc, neabătut, așa cum vine din încrederea copiilor în așezarea limpede și sigură a lumii, atunci când sunt feriți de știința greutăților ce-o apasă în lung și-n lat. Apa Vie este o carte care m-a dus înapoi în timp, în copilăria trăită la țară, când viața era mai grea…
Mă înconjoară toamna ta, și caut Să te adun din mine și din ploi, Să te ademenesc cântând lasciv din flaut Indescriptibilele note despre noi. Dar, vai, greșit-am serenada romanțată, Iar partitura mi se-ncurcă-n plete; Pe cerul ‘nalt și sumbru, fără pată N-a mai rămas decât un stol de triluri bete. Și este scris că n-am să te mai aflu, O știe fiecare frunză care cade— C-o ultimă privire de ansamblu Mă-ndrept spre anotimpuri retrograde. ~Inefabil…
Prietenii mei de la Herg Benet mi-au făcut cunoștință cu Negustorul de pipe al lui Paul Gabor, ce m-a purtat agale prin lumea lui, pe străduțe lăturalnice, aproape de tumultul vieții așa cum e ea. Am citit-o noaptea, lângă un ceai, și am umplut pagini de gânduri ce mi-au rămas dragi. Autorul închină ode femeii, omului de rând, tipicarului plictisit de dimineți umede; ode sufletelor rătăcitoare și rătăcite deopotrivă, fără rânduri disciminante, fără repetările clișeice ale lumii actuale. Dacă îți dorești…